Despre oxigenoterapia pe termen lung

Toți oamenii sunt dependenți de oxigen!

Oxigenul pe care-l respirăm este indispensabil tuturor vietăților planetei, pentru a asigura arderile celulare din întreg corpul, care susțin viața.

Plămânii sunt cei care îndeplinesc rolul de a aduce oxigenul din atmosferă către sânge, care-l distribuie în întreg corpul. Atunci când apar îmbolnăviri cronice care afectează funcția plămânilor, oxigenul ajunge în sânge în cantitate insuficientă (situație definită de termenul Insuficiență respiratorie) și întreg organismul suferă, toate celulele corpului sunt forțate să funcționeze în “regim de avarie” și durata de viață a tuturor organelor este scurtată.

La pacienții cu insuficiență respiratorie, se poate compensa lipsa de oxigen prin administrarea de oxigen pe termen lung. Aceasta nu creează o dependență, ci compensează capacitatea redusă a plămânilor de a aduce oxigen în sânge și asigură funcționarea normală a celorlalte organe și țesuturi.

Oxigenoterapia nu este un tratament pentru boala plămânilor, ci un ajutor pentru întreg corpul, asigurând prelungirea vieții.

Care sunt cauzele de insuficiență respiratorie?

Numeroase boli pulmonare, dar și cardiace sau neurologice, pot să ducă în timp la insuficiență respiratorie. Printre ele se numără:

• Emfizemul pulmonar și bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
• Pneumopatiile interstițiale difuze (PID) la care se instalează fibroza pulmonară
• Hipertensiunea pulmonară
• Insuficiența cardiacă severă
• Obezitatea morbidă (în care obezitatea este însoțită de reducerea severă a respirației)
• Bolile neuromusculare (scleroza laterală amiotrofică, paralizii, bolile care afectează musculatura)
• Deformările grave ale toracelui (cifoză, cifo-scolioză, pectus escavatus)

Cine are nevoie de oxigenoterapie pe termen lung?

Pacienții cu insuficiență respiratorie cronică, apărută ca urmare a uneia din bolile de mai sus.

Pentru măsurarea gradului de insuficiență respiratorie se folosește gazometria arterială (măsurarea concentrației oxigenului și bioxidului de carbon din sângele arterial, prin prelevarea unei probe de sânge din artera radială sau din lobul urechii). Mai simplu, oxigenul din sânge se poate măsura prin măsurarea saturației oxihemoglobinei, folosind un aparat simplu – saturometru (fig.1)– care se pune timp de câteva secunde pe vârful unui deget, timp în care pe ecran se afișează pulsul și saturația (SaO2). În mod normal saturația este 98-100%.

Este necesară oxigenoterapia de lungă durată dacă saturația oxigenului este constant mai mică de 90%.

Nu beneficiază de oxigenoterapie de lungă durată:

• Pacienții care acuză lipsă de aer, fără a avea saturația scăzută
• Pacienții cu boli acute, sau acutizări ale bolilor cronice, la care saturația este scăzută temporar dar își revine după rezolvarea episodului. Aceștia pot avea temporar nevoie de oxigen, administrat de obicei în spital.
• Pacienții cu cancer terminal, de orice cauză.

Cum se administrează oxigenul pe termen lung?

Există sisteme de administrare a oxigenului făcute pentru a fi folosite la domiciliu, fără să necesite adaptări ale casei și cu riscuri minime.

Fig. 1. Saturometru	Fig. 2. Concentrator de oxigen	Fig. 3. Concentrator de oxigen portabil

Concentratorul de oxigen

Este cel mai popular sistem de livrare a oxigenului (fig.2). Constă într-un aparat de mărimea unui bagaj pe roți, ce conține un compresor care trage aer din cameră și-l trece printr-un sistem de filtre de zeolit. Acesta reține azotul din aer, și produce un aer cu o proporție de cca 95% oxigen. Concentratorul funcționează cu curent electric și se întreține foarte simplu; filtrele de zeolit nu trebuie schimbate pe durata de funcționare a aparatului, care este de obicei de ani de zile. Este necesară doar curățarea de praf a filtrului de intrare a aerului, și menținerea curată a sistemului de livrare a oxigenului (barbotor și sondă nazală, similare celor din spital).

Concentratorul poate funcționa și non-stop; produce un zgomot de fond pe care majoritatea pacienților și familiile lor îl consideră acceptabil. Pe cât posibil, trebuie ferit de praf și, desigur, plasat în apropierea pacientului.

Există nenumărați producători de concentratoare de oxigen și firme care le vând sau le închiriază. Există și sisteme portabile, de dimensiuni mai mici, cu acumulatori sau încărcabile la bateria mașinii. Pot fi transportate pe un trolley propriu sau pe umăr (fig.3).

Oxigenul lichid

Oxigenul se găsește în butelii reîncărcabile, de dimensiuni mai mari pentru casă, sau butelii mici portabile. Are dezavantajul necesității unui sistem bine organizat pentru reîncărcarea buteliilor, ca și costul mai mare. Sistemul este foarte răspândit în Franța, unde buteliile sunt reîncărcate la domiciliu de compania care livrează buteliile.

Cum se poate obține un concentrator de oxigen?

Este indispensabilă recomandarea medicului specialist care îngrijește bolnavul si care confirmă insuficiența respiratorie și beneficiul pacientului. Medicul oferă și datele de contact ale firmelor locale care vând sau închiriază concentratoare de oxigen.

În baza recomandării medicului, la cererea pacientului, Casa de Asigurări de Sănătate plătește lunar direct firmei locale o sumă fixă pentru închirierea concentratorului. Pentru aparatele mai simple, această sumă acoperă aproape integral chiria lunară. Casa de Asigurări solicită reînnoirea recomandării medicului la fiecare 3 luni.

Cum se folosește concentratorul de oxigen?

Se conectează la aparat un tub fexibil de plastic (sonda nazală) care se potrivește în dreptul narinelor, se apasă pe un buton și aparatul începe să producă oxigen. Debitul de oxigen este de obicei 2-2,5 litri/minut.

Oxigenul trebuie folosit cât mai mult, dacă se poate 24 de ore din 24. Cu cât e folosit mai mult, cu atât viața pacientului va fi mai lungă. Practic, se recomandă folosirea oxigenului pe tot timpul nopții și ziua cât mai mult, totalizând 14-18 ore pe zi. Lungirea tubului mărește “raza de acțiune” în casă. Majoritatea pacienților pot părăsi casa fără oxigen pentru câteva ore.

Multor pacienți, mai ales celor cu BPOC, li se recomandă exerciții fizice ușoare pentru reabilitarea musculaturii afectate de sedentarismul pe care îl generează boala; se recomandă ca aceste exerciții să fie făcute cu oxigen.

Nu fumați cu oxigenul la nas! Feriți de ulei!