Intrebari frecvente

1. Care sunt simptomele pneumopatiilor interstițiale difuze?
2. Cât de frecvent trebuie mers la medic pentru un control pulmonar?
3. Unde se poate pune diagnosticul de pneumopatie interstițială difuză (PID)?
4. De ce e necesară biopsia pulmonară?
5. Când se recomandă cortizon în tratamentul PID?
6. Care sunt riscurile corticoterapiei?
7. Oxigenoterapia creează dependență?
8. Unde se poate face transplant pulmonar?

Simptomul cel mai frecvent întâlnit este lipsa de aer (dispneea) resimțită la un efort care anterior era făcut fără probleme. Dispneea de efort se accentuează în timp, apărând la eforturi tot mai mici. Se poate asocia o tuse seacă. Uneori apar și alte simptome: febră, dureri ale articulațiilor, apar pete pe piele, scădere a forței musculare. Simptomele trebuie analizate de un medic, deoarece există multe boli diferite, ale plămânilor sau ale inimii, care pot da simptome asemănătoare. Pentru mai multe detalii, vezi și “PID în general”.

Vă recomandăm să vă programați din timp și să veniți la control periodic, preferabil o dată la trei luni.

Diagnosticul PID este dificil și necesită o echipă cu experiență în domeniu. Diagnosticul corect se poate pune în centre de pneumologie cu echipe de medici experimentați în acest domeniu și care au la dispoziție investigațiile necesare diagnosticului. Principalele centre sunt Institutul de Pneumologie “Marius Nasta” din București, secția de pneumologie a Spitalului de Boli Infecțioase “Victor Babeș” Timișoare, dar vă puteți adresa și clinicilor de pneumologie din centrele universitare mari (Iași, Constanța, Cluj, Tg. Mureș, Craiova).

Este foarte important să se pună un diagnostic cert, nu numai de pneumopatie interstițială difuză, ci și cu exactitate despre care anume boală din acest grup mare este vorba. Cunoașterea diagnosticului cert e esențială atât pentru prescrierea tratamentului cât și pentru înțelegerea prognosticului pe termen lung. Pentru diagnostic sunt necesare investigații complexe (tomografie computerizată, bronhoscopie cu lavaj bronho-alveolar, probe funcționale complexe, analize de sânge speciale) și interpretarea lor de către o echipă de medici cu experiență în domeniu, în care rolul esențial îl are pneumologul. În multe cazuri, aceste investigații sunt suficiente pentru un diagnostic cert. În unele cazuri, totuși, diagnosticul rămâne incert chiar după aceste eforturi, caz în care poate să fie necesară o biopsie pulmonară chirurgicală. Această operație nu vindecă boala, ci doar contribuie la precizarea diagnosticului. Operația are scopul de a preleva un mic fragment din plămân care ulterior este pus la microscop pentru a identifica modificări caracteristice unei boli anume. Biopsia nu provoacă cancer! Este important ca anatomopatologul care citește biopsia să facă parte din echipa de medici cu experiență în PID, altfel biopsia este inutilă.  Nici o operație nu este lipsită de riscuri, pacientul trebuie să discute cu medicul său despre riscuri și beneficii.

Nu toate PID se tratează cu corticoizi; unele se pot vindeca spontan (ex: sarcoidoza, pneumonita de hipersensibilitate), la altele nu are nici o eficacitate, folosirea lor generând doar efecte adverse (ex: fibroza pulmonară idiopatică, proteinoza alveolară, limfangioleiomiomatoza). Foarte multe dintre PID beneficiază de tratament imunosupresor (cortizon singur sau asociat cu alte imunosupresoare), administrat pe perioade lungi de timp, luni sau chiar ani de zile. Printre acestea se numără cazuri selecționate de sarcoidoză, afectarea pulmonară din colagenoze și vasculite, unele pneumonite de hipersensibilitate, unele pneumopatii idiopatice (NSIP, pneumonita descuamativa).

Tratamentul cu cortizon este foarte eficace în multe boli din grupul PID, ameliorând simptomele sau chiar vindecând boala. Sunt necesare doze mari de cortizon, administrate pe durate mari de timp. Mulți pacienți îl tolerează foarte bine, în timp ce alții pot dezvolta efecte adverse. Unele sunt supărătoare fără să fie grave: rotunjirea feței (față “în lună plină”), subțierea pielii și apariția unor pete, apariția acneei, tremurături. Pacientul trebuie să știe că acestea nu sunt grave și sunt reversibile după oprirea tratamentului. Dacă nu este respectată restricția de sare pot apărea reținerea de apă în corp și edeme. Alte efecte adverse necesită atenție și tratamente compensatoare: dezechilibrarea diabetului, osteoporoza, apariția cârceilor. Altele sunt grave și necesită scăderea dozei de cortizon sau chiar întreruperea lui: sângerarea stomacului cu apariția de scaune melenice, scăderea importantă a forței musculare (miopatia cortizonică).

Nu trebuie uitat că trebuie totdeauna puse în balanță beneficiile tratamentului, foarte eficace în multe PID, și reacțiile adverse, care pot fi absente sau lipsite de gravitate. Nu refuzați un tratament eficace de teama unor efecte adverse potențiale. Comunicați cu medicul dumneavoastră pentru a găsi soluții în fiecare caz în parte.

Toți oamenii sunt dependenți de oxigen. La pacienții cu boli pulmonare poate fi afectată capacitatea plămânilor de a oxigena sângele, ceea ce conduce la o suferință cronică a tuturor organelor din corp. Administrarea de oxigen suplimentar nu tratează boala pulmonară ci doar compensează incapacitatea plămânilor de a aduce suficient oxigen în corp. Oxiegnoterapia în sine nu creează dependență, în schimb folosirea continuă a oxigenului va asigura condiții normale de funcționare tuturor celorlalte organe și, prin urmare, o viață mai lungă. Pentru mai multe detalii, vedeți și “Oxigenoterapia de lungă durată”.

În prezent în România nu se face transplant pulmonar. Pacienții cu indicație de transplant pot fi referiți către clinici din Europa. Majoritatea transplanturilor pulmonare au fost făcute la clinica AKH din Viena. În baza unui dosar medical solid și după aprobarea clinicii europene, Ministerul Sănătății plătește suma necesară transplantului propriu-zis și o parte din tratamentul și controalele periodice ulterioare. Pentru mai multe detalii, vezi și “Despre transplantul pulmonar”.