Despre transplantul pulmonar

Ce este transplantul?

Înlocuirea unui organ foarte grav bolnav cu un altul sănătos, prelevat de la un om care a decedat accidental, reprezintă o soluție radicală, posibil salvatoare a vieții primitorului, în fața incapacității medicinei din zilele noastre de a vindeca boala prin alte mijloace.

Transplantul pulmonar a devenit o procedură acceptată pentru boli pulmonare avansate, din 1990 pâna în prezent efectuându-se peste 25.000 de transplanturi în toată lumea. Transplantul se face de obicei înlocuind ambii plămâni, păstrând intacte inima și vasele mari.

Indicațiile de transplant pulmonar

Transplantul pulmonar este indicat la pacienți suferind de una din bolile la care nu există un tratament eficient și care evoluează relativ accelerat către incapacitatea totală a plămânilor de a-și îndeplini funcția esențială de aducere a oxigenului, conducând la o moarte prematură.

Printre bolile pentru care se recomandă transplant pulmonar se numără:

• BPOC foarte sever
• Fibroza pulmonară idiopatică
• Fibroza chistică (mucoviscidoza)
• Deficitul genetic de alfa-1-antitripsină
• Hipertensiunea pulmonară primitivă
• Alte boli mai rare

Printre bolile cu afectare severă dar la care transplantul nu este recomandat se numără colagenozele cu afectare pulmonară și sarcoidoza, acestea fiind considerate boli cu afectare sistemică (a mai multor organe), existând riscul ca noii plămâni să fie la rândul lor afectați de boală.

De asemenea, transplantul este contraindicat la fumători, la cei cu istoric de cancer în ultimii 2 ani, status nutrițional deficitar (cașexie), precum și la cei cu probleme psihosociale complexe sau noncomplianți. Nu sunt acceptați pentru transplant pacienții peste 65 de ani.

Când este indicat transplantul pulmonar?

Când speranța de viață nu depășește 24-36 de luni, în ciuda tratamentului optim existent, și când pacienții au simptome corespunzătoare claselor III și IV NYHA (New York Heart Association).

Criterii specifice fibrozei pulmonare idiopatice:

• Capacitate vitală sub 60-65% din valoarea prezisă
• O scădere de peste 10% a capacității vitale în 6 luni
• Reducerea difuziunii alveolo-capilare: DLCO < 39% din valoarea prezisă
• Scăderea saturației oxigenului sub 88% la testul de mers 6 minute.

Evaluarea preoperatorie

Pentru a estima dacă un pacient este potrivit pentru transplant pulmonar se fac inițial o multitudine de teste, pentru a evalua starea plămânilor, statusul general al pacientului, starea inimii, pentru a identifica eventuale infecții cronice ce ar putea periclita noul organ (teste pentru virusuri hepatitice, HIV, infecție tuberculoasă), pentru a identifica existența altor boli grave ale altor organe, care pot interfera cu evoluția pacientului.

Astfel, pe lângă testele specifice bolii pentru care se face transplant, se fac multe alte investigații: echografie cardiacă, coronarografie, cateterism cardiac pentru măsurarea presiunii din artera pulmonară, echografii Doppler ale arterelor periferice, echografie abdominală, scintigrafie pulmonară, PET-CT pentru excluderea unui eventual cancer neidentificat, examen ginecologic sau de prostată. Se recomandă rezolvarea problemelor dentare.

Sunt necesare investigații complexe genetice și imunologice, pentru a defini compatibilitatea pacientului cu un eventual donator. Cel mai simplu exemplu este grupa sanguină.

Unde se poate face transplant pulmonar?

Din păcate, în România nu se face în prezent transplant pulmonar. Prin urmare, pacienții cu indicație de transplant sunt referiți catre alte clinici de profil din Europa, cum ar fi Viena, Paris sau clinici din alte țări vestice.

Acceptarea unui pacient la o astfel de clinică depinde de politica țării respective, în măsura în care puținele organe disponibile pot fi cedate unui candidat dintr-o altă țară.

În prezent, majoritatea transplanturilor pulmonare au fost făcute la Viena, existând 10 pacienți transplantați pulmonar în baza de date a Ministerului Sănătății român. În baza unui dosar medical solid și a acceptării de principiu a clinicii din străinătate, Ministerul Sănatății plătește clinicii suma necesară pentru transplant și controalele ulterioare.

Lista de așteptare

După evaluarea complexă și acceptarea pacientului pentru transplant, acesta este pus pe o listă de așteptare. Aceasta se alcătuiește în funcție de mai multe criterii de prioritizare specifice clinicii de transplant, între care vârsta pacientului și severitatea bolii sunt criterii importante. Totuși, având în vedere disponibilitatea limitată de donori și “norocul” găsirii unui donator compatibil, așteptarea se poate prelungi peste un an, poate chiar doi. Se poate întâmpla ca pacientul să moară în așteptarea transplantului, după cum există cel puțin un caz când pacientul a fost chemat la 3 zile după ce a fost pus pe lista activă.

În momentul găsirii unui donator compatibil, pacientul este sunat și trebuie să se prezinte la aeroport în maxim 3 ore. Transportul către clinica de transplant se face cu un avion medical special dedicat acestui scop.

Viața după transplant

Pacienții care au primit un organ transplantat trebuie să facă toată viața un tratament imunosupresor, pentru a împiedica sistemul imunitar al corpului să respingă organul nou, considerat străin, sau non-self. Reacția de respingere (rejet) este cu atât mai redusă cu cât compatibilitatea între primitor și organul donat este mai bună.

Tratamentul imunosupresor expune pacientul la un risc crescut de infecții bacteriene, virale sau fungice, drept care pacienții trebuie să evite pe cât posibil expunerea la infecții.

Pacienții trebuie să facă controale periodice, pentru a identifica precoce o reacție de rejet, care poate îmbrăca aspectul unei boli acute, sau a unor modificări cronice. Pentru transplantul pulmonar, cu ocazia controalelor se face bronhoscopie cu biopsie transbronșică, cu examinarea la microscop a unui eșantion de țesut pulmonar și identificarea precoce a modificărilor inflamatorii specifice.

Reacția de rejet este o amenințare serioasă pentru integritatea plămânilor transplantați și poate fi o cauză de insucces al transplantului, creînd o altă boală pulmonară ce poate fi la fel de gravă ca cea inițială.

Supraviețuirea după transplantul pulmonar nu este la fel de bună ca în cazul altor organe. Astfel, supraviețuirea la 5 ani după transplant este de cca 54% pentru plămâni, față de 73% pentru ficat sau 91% pentru rinichi de la donator viu.

Informații suplimentare pentru pacienți pe emedicinehealth.com »